In zadar se asteaptã un mare progres în stiinte de la adãugarea si altoirea de noi lucruri asupra celor vechi; ci trebuie sã începem din nou de la fundamente, dacã nu voim sã ne învârtim mereu într-un cerc, cu realizãri slabe si neînsemnate.
Francis Bacon, Noul Organon.
Internet-ul ca mijloc de instruire
Un eveniment remarcabil: International Workshop, Ilieni, România, iunie 1997.
Sesiunea, care a avut ca temã Internet as a Vehicle for Teaching, a fost organizatã de Societatea Culturalã Polygon în colaborare cu ITIM (Institutul de Tehnologie Izotopicã si Molecularã) Cluj, CODEX (Centre for Open Distance Education) Bucuresti, Universitatea Petru Maior din Tg. Mures si Universitatea Babes-Bolyai. Sectiunea românã a Societãtii Polygon, al cãrei co-presedinte, dr. Mihai Jalobeanu, mi-a pus cu multã amabilitate la dispozitie toate materialele sesiunii, a editat un compendiu si un volum cuprinzând lucrãrile integrale prezentate de participanti. Din pãcate, în raport cu volumul imens de muncã si demersurie întreprinse de organizatorul acestei sesiuni internationale, dr. M. Jalobeanu, în raport cu exceptionalul interes al comunicãrilor, aria de difuzare a informatiilor despre evenimentul de la Ilieni este restrânsã. Revista noastrã încearcã, prin articolul de fatã, sã diminueze acest neajuns.Un nou context educational.
Toate lucrãrile prezentate la sesiune au o temã comunã: instruirea de la distantã. Desi în limba englezã existã mai multe variante ale acestui termen: distance learning, distance education, internet learning, cred cã în limba românã cea mai potrivitã formulare e cea de mai sus. Este pe cale de aparitie o institutie de învãtãmânt de un tip insolit, care începe sã-si dezvolte un sistem nou prin integrarea în structura sa a actualei tehnologii informationale si de comunicare. Dar si un limbaj nou. Sursa de informatie (manualul) devine un superserver; lectiile sunt documente de diferite tipuri: în format HTML, sau HTF, sau PostScript; ilustratiile sunt fisiere de imaginã staticã de tip JPEG, GIF, TIFF, PNG etc. . .; documentarele vor fi filmele în format MPEG; cluster-ele sunt colectii care integreazã documente de diferite tipuri si în diferite limbi, din care utilizatorul îsi alege materialul preferat. Unele proiecte sunt deja în derulare la Graz (Austria), Freiburg (Germania), Auckland (Noua Zeelandã). Dar profesorii? Ei vor deveni din ce în ce mai mult niste sfãtuitori, manageri, îndrumãtori în procesul învãtãrii si nu sursã de informatie, conchide Jenifer Lennon de la Universitatea din Auckland.Nu se putea ca aceastã temã sã nu fie abordatã de un reprezentat al Australiei, unde instruirea de la distantã s-a impus demult ca o necesitate. Jean Wood de la Monash University Gippsland ne lãmureste ce trebuie sã întelegem prin noul mediu educational: noile instrumente folosite într-un cadru traditional nu vor defini un mediu nou. Se contureazã acum douã tendinte: masificarea si globalizarea învãtãrii. Noile tehnologii permit aparitia unor megauniversitãti, fiecare având câte cel putin o sutã de mii de studenti. Lectiile propuse în noul mediu sunt distribuite prin pagini web, e-mail, news, teleconferinte, etc.
Un pedagog de scoalã nouã.
Acest titlu caragialesc mã ajutã sã-mi scot pentru moment din minte tot ce stiu în domeniul informaticii si sã parcurg rândurile de mai sus cu ochii unui profan. Constat cã, din acest unghi, este imposibil sã înteleg ceva si mã întreb care va fi programa institutelor ce urmeazã sã-i pregãteascã pe noii profesori. Natura învãtãrii si a predãrii se modificã structural. Aceasta este tema studiului întreprins de Stacy Gomes de la Centrul de studii matematice si stiinta educatiei din San Diego. Cresterea numãrului celor supusi procesului de învãtare, modificãrile care au loc în ce priveste motivatia si necesitãtile acestora impun aparitia de noi oferte pe piata învãtãrii. Simplul transfer al continutului instruirii traditionale pe Internet nu are nici o eficientã. Dar înainte de toate, spun eu, trebuie sã ne întrebãm: ce poate face un profesor analfabet în domeniul informaticii dacã intrã într-o clasã electronicã? (termenul este folosit de Serpil Yuruker si Aynur Uzer din Turcia).Şcoalã si stres.
Antonimia acestor doi termeni este evidentã dacã faci apel la etimologia primului. Grecescul scolh , de unde derivã în toate limbile europene cuvântul care în limba noastrã a cãpãtat forma scoalã, înseamnã rãgaz, odihnã, ocupatie în timpul liber. Desigur, sensul primar a dispãrut. Douã elemente aparent antagonice, elev - profesor, exercitã unul asupra celuilalt o actiune ce poate fi numitã stres. Este posibil ca ei sã nu mai stea fatã în fatã? Elevii fac haz când le dezvãlui sensul primar al cuvântului scoalã. În schimb, Cristopher Clark, care face si o subtilã analizã a culturii educationale din România în comparatie cu cea din tãrile occidentale (vezi articolul The need for a change in our educational culture - Necesitatea unei schimbãri în cultura noastrã educationalã), vorbeste foarte serios despre rolul total diferit al profesorului care predã de la distantã.Tehnica si educatia.
Spuneam într-un articol cã mass-media electronice, au conditionat constituirea a ceea ce Rene Berger numeste cosmocefal. Aceste mijloace moderne determinã si un nou mod de abordare a procesului de învãtare. De altfel, au apãrut si noi teorii despre însusirea cunostintelor noi. Una dintre aceasta, constructivismul, este o epistemologie, o explicatie filosoficã a naturii cunoasterii, bazatã pe premisa cã noi toti ne construim propria noastrã realitate, reflectând asupra experientelor noastre. La implicatiile constructivismului în procesul de instruire se referã comunicarea lui Bernard Ertl de la Universitatea Maximilian din München si a lui Andriani G. Kraan de la Universitatea din Twente. Ei afirmã cã din punct de vedere constructivist cunoasterea nu este o oglindã a realitãtii. Ea trebuie construitã de cãtre cei care învatã. Astfel, învãtarea devine un proces activ si constructiv, autoreglabil.Evident, nu am putut cuprinde în aceastã scurtã prezentare toate ideile lansate la Workshop-ul de la Ilieni. Despre comunicãrile cercetãtorilor români în domeniu voi vorbi într-un articol viitor. Un singur lucru as vrea sã mai adaug: volumul cuprinzând interventiile participantilor la sesiunea de la Ilieni, alcãtuit de Societatea Culturalã Polygon, ar trebui tradus si editat într-un tiraj satisfãcãtor. Sunt convins cã lucrarea s-ar bucura de o largã popularitate în rândul cadrelor didactice.
L. Ivaner (ivaner@lagdg.sfos.ro)
Partea a doua